Un gram de credinţă

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler


- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu. - Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii.
Că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul.
Că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece.
Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin.
Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele.
Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit.
Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Mici lămuriri.

Pentru că am fost contactată de cineva care îmi citeşte blogul în legătură cu o curiozitate am să scriu câte ceva despre întrebarea pe care mi-a adresat-o. 'Cum este să fii student la medicină?' Nu am reuşit să-i răspund atunci pentru că a trebuit să fac ceva prin casă si când m-am întors nu am mai găsit-o. Gândindu-mă că poate sunt mai multe persoane interesate de asta, răspunsul meu este următorul. În primul rând venitul la facultate este o perioadă din viată în care ar trebui să învăţăm multe şi pe plan profesional dar şi pe plan social şi personal. Medicina este întradevăr o facultate grea. În ce sens grea? În principal este volumul de muncă care trebuie depus şi mulţimea de informaţii care trebuie înmagazinata într-o perioadă scurtă de timp. Este grea pentru că, după cum îmi spunea cineva drag mie, medicina şi medicii sunt în general ca o 'castă'. E greu să faci parte din grupul lor dar dacă reuşeşti să te infiltrezi nu ţi-ai dori să renunţi niciodată. E greu pentru că întotdeauna trebuie să ai motivaţia cu tine oricât de dificil ţi-ar fi şi prin oricâte ai trece. Motivaţia cu care am venit eu la facultatea asta era aceea că după ce voi termina o facultate de 6 ani, plus rezidenţiatul plus câte şi mai câte, voi avea o meserie care îmi va aduce mulţumire atât pe plan personal, ştiind că am să fac tot ce am să pot să ajut persoanele care au nevoie de ajutorul meu şi de cunoştinţele mele, dar şi pe plan financiar pentru că trebuie să fim realişti, nu trăieşte nimeni doar cu aer şi apă. Când te arunci într-o situaţie, să zic aşa, trebuie să ştii măcar în anumită măsură ce te asteaptă. Aşa este şi la medicină, multă lume cu care am mai discutat mi-a spus acelaşi lucru: nu este absolut deloc
ceea ce mă aşteptam să fie facultatea asta. Prin asta am să vă las să înţelegeţi ce doriţi pentru simplul fapt că nu trebuie să porniţi la drum cu o idee preconcepută deoarece asta s-ar putea să vă influenţeze călătoria. În mare ideea este că fiecare trece prin experienţa facultăţii de medicină în felul lui, fiecare este unic şi are sentimentele, gândirea şi personalitatea lui. Fiecare trebuie să ştie ce să aleagă din timpul facultăţii şi să fructifice perioadele la maxim, fie ele bune sau rele. Trebuie să ştiţi să învăţaţi din greşeli, să ascultaţi ce spun alţii dar să treceţi prin propria judecată faptele în urma acestor discuţii. Eu una nici nu încurajez dar nici nu descurajez persoanele să vină la medicină. Veniţi la facultatea asta dacă ştiţi că o să vă ţineţi de ea şi nu o să vă pierdeţi timpul şi aşa prea scurt doar pentru un moft sau pentru că aşa vrea nu ştiu cine.

Aşa ceva?!!!

Stând la masă într-o zi cu laptop-ul în faţa farfuriei căutam filmuleţe funny pe youtube şi mamă ce filmuleţ am găsit. Poate că sunt eu în urmă cu vizionările la aşa ceva dar era să-mi rămână mâncarea în gât de cât am putut să râd şi de cât de şocată am fost de acest filmuleţ. E ceva uimitor dar şi deprimant în acelaşi timp cât de inculţi, cred că este cel mai bun cuvânt, pot fi unii. 'Citând' din filmuleţ 'Câte laturi are un triunghi? R:1,2,4'.Wtf?!!! Băi să zicem că nu ţi-a plăcut geografia şi nu ştii unde este zidul Berlinului sau ... unde este Iranul, dar frate matematica elementară! Nu mai comentez pentru simplul fapt că vorbeşte de la sine. Şi acum dovada ...

Şi iar bancuri

O doamnă intră la farmacie şi îi cere farmacistului arsenic. Farmacistul întreabă:
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?
- Pentru că să-l omor pe soţul meu!
- Doamnă, nu pot să vă vând arsenic pentru acest motiv, îmi pare rău, spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceşte în poşetă si scoate o fotografie cu soţul ei care făcea dragoste cu soţia farmacistului. Acesta se uită la fotografie şi spune:
- Ah, scuzaţi-ma, n-am ştiut că aveţi reţetă.


Doctorul intră în dormitor, lăsându-l pe soţul foarte agitat să aştepte afară. Peste două minute, doctorul iese din dormitor şi cere un cuţit de bucătărie. Soţul se execută şi doctorul dispare din nou în dormitor.
Peste puţin timp iese din nou, de data asta cerând un ciocan şi-o daltă. Soţul dă fuga până jos şi se întoarce cu un ciocan şi o daltă. Acum bietul om era într-o groaznică stare de agitaţie. Doctorul reintra în dormitor şi reapare după vreo cinci minute.
- Îmi pare rău, spune el. Mă tem că am nevoie de o rangă.
- O rangă!! ţipă soţul cu glasul sugrumat. Ce are? Trebuie să-mi spuneţi!!
- N-am avut cum să constat, a spus doctorul. Eu tot încerc să-mi deschid trusa.


Vine o femeie la cabinet cu ditamai nasul.
Doctorul, fiind prieten cu soţul femeii, se apropie de ea şi o întreabă încet:
- Albină?
- Da, răspunde femeia.
- S-a pus pe nasul dvs.?
- Da.
- V-a întepat?
- N-a avut timp, că soţul meu a şi lovit-o cu lopata.

Neplăceri

Din păcate vacanţa este aproape gata, mai ales pentru studenţii care au restanţe. Că veni vorba de asta, mergeam într-o zi pe strada care duce spre camin şi în spatele meu erau o mama cu fisu' (care by the way cred că avea peste 25-30 de ani). Tipul o întreabă naiv pe maică-sa 'Mama dar au început să vină studenţii deja (cred ca era in jurul datei de 30 aug.)?' iar mama răspunde 'Da vin ăştia care au restanţe!'(pe un ton foarte răutăcios). Femeia cred că avea impresia că dacă ai restanţe ai un fel de boală contagioasă sau ... cine ştie ce crimă împotriva omenirii ai săvârşit. M-am simţit cam aiurea la faza asta nu pentru că am şi eu restanţe dar pentru că lumea nu înţelege că să fii la facultate cu este chiar atât de uşor pe cât pare, mai ales la medicină (nu avea ea de unde să ştie că sunt eu la medicină cu toate că singurele cămine din zonă sunt ale medicinei ... dar să trecem şi peste asta). Şi încă o fază care m-a scos din minţi mi s-a întâmplat în tramvai când mă întorceam de la facultate. Stăteam liniştită pe scaun şi priveam oamenii cum se chinuiau să urce Copoul şi numai bine aud din spatele tramvaiului 3 voci. Acestea veneau de la nişte muncitori care purtau o conversaţie în ceea ce proveşte STUDENTELE la medicină. În mare era vorba despre o tipă (evident studentă la medicină) care făcuse avort sau ceva de genul ăsta şi ei fiind foarte revoltaţi de asta declarau sus şi tare că ar omorî toate STUDENTELE la medicină, care sunt nişte fete nerecunoscătoare faţă de păriţii AGRICULTORI care răsădesc roşii în curte să le ţină la facultate şi să le plătească examenele. Instantaneu mi-a venit să vomit şi mai apoi mi-am amintit că aveam halatul pe mine ...